Cum am ajuns să creez spațiul de care cândva aveam și eu nevoie

Am tăcut o vreme. Ani de zile. Timp în care am fost ocupată cu munca, cu viața, cu ceilalți, cu casa, cu grădina, cu animăluțele mele.

Zilele treceau, se derulau cu viteză amețitoare, îmi promiteam să-mi fac timp pentru mine, dar nu, trebuia să mă concentrez.

Și uite așa, iar am făcut burnout, și a trebuit să mă refac, să aștept să se așeze liniște în minte.

M-am trezit, până la urmă, în punctul ăla ciudat în care toate drumurile par la fel de nesigure și niciunul nu vine cu instrucțiuni.

Puteam să mai aștept să mi se arate calea. Am încercat, de altfel. Nu s-a arătat.

Așa că am decis să-mi aleg singură drumul. Sună curajos, scris aici. În realitate a fost mult mai puțin spectaculos și mult mai mult „ce vreau să fac acum?" rostit cu voce scăzută dimineața devreme, așteptând să fiarbă apa pentru cafea.

Cred că de undeva de acolo, din întrebarea aia, a pornit totul.

Am ajuns la coaching mai întâi pentru că simțeam că am nevoie de asta, ca apoi să ajung să vreau să ofer eu ședințe cu certitudinea că mi-am găsit calea. Și — pentru mine — este transformațional.

Am descoperit că întrebările bune fac mai mult decât sfaturile, că nimeni nu are nevoie să i se spună ce să facă, ci de un spațiu în care să audă ce știe deja. Și mi-am dat seama că asta vreau să fac: să fiu în spațiul ăla, alături de altcineva.

Mai exact, alături de femei. Femei aflate exact în punctul ăla — care simt că ceva s-a încheiat, dar nu văd încă ce urmează. Care au făcut multe și totuși se întreabă „asta e tot?". Care vor să înceapă ceva nou și n-ar strica să nu fie singure în timp ce caută drumul.

Pentru că aici e lucrul pe care l-am învățat pe pielea mea: o răspântie nu se trece cu forța, ci cu blândețe — iar blândețea aia vine, de multe ori, de la cineva de lângă tine.

Atunci am făcut ceva. Se numește Capitolul următor — un pachet de coaching gândit tocmai pentru ele, care se lansează pe 1 septembrie. Șase întâlniri, câte una pe săptămână, în care nu-ți dau soluții de-a gata, ci le căutăm împreună pe ale tale.

Deocamdată ofer câteva locuri, pentru femeile care vor să înceapă acum. Dacă în timp ce citeai ai simțit că rezonezi, hai să ne cunoaștem. O jumătate de oră, fără nicio obligație, doar ca să vedem dacă ne potrivim.

Descoperă „Capitolul următor" →

Am creat spațiul ăsta ca să scriu din nou. Și mă bucur că mi-am făcut timp și pentru asta.

Dacă te-a atins ceva din ce ai citit, scrie-mi. Mi-ar plăcea să te cunosc.